Scoala de Soferi Auto Sens Unic


Primul ajutor

Primul ajutor in accidentele rutiere reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importanta deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului de circulatie.

O conditie obligatorie este creearea unui climat disciplinat pentru combaterea panicii si a aglomeratiei din jurul accidentatului. Concomitent cu acordarea primului ajutor, se vor lua masuri pentru apelarea celei mai apropiate unitati medicale sau a "Salvarii".

Degajarea accidentatului

Victima unui accident de circulatie va fi menajata la maxim. Se vor evita gesturile brutale sau mobilizarea lui excesiva. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajare prin eliberarea metodica, treptata, la nevoie cu sacrificarea materialelor care il acopera. Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra partilor vizibile (membre, cap, haine) pentru degajarea accidentatului.

In primul rand vor fi degajate capul, fata, toracele, in vederea crearii posibilitatii de a se efectua respiratia artificiala si masajul cardiac la nevoie. Coloana vertebrala si capul se vor lasa, pe cat posibil, in pozitia gasita initial. In timpul mobilizarii victimei se va asigura mentinerea fixa a axului format din cap-ceafa-torace. Mobilizarea excesiva a accidentatului este cauza principala a declasarii socului si a aparitiei unor complicatii.

Dupa degajare, victima va fi intinsa cu blandete pe o patura. Ea va sta pe spate, cu capul asezat mai jos decat toracele.

Cei accidentati grav sunt de obicei fara cunostinta. Primul gest al salvatorului va fi sa controleze respiratia si bataile inimii. Principala datorie a salvatorului este de a pastra aceste functii majore ale organismului uman.

Controlul respiratiei

Controlul respiratiei se poate face in doua moduri. Daca privim toracele accidentatului se pot observa miscarile ritmice respiratorii. Curentul de aer care intra sau iese pe nas sau prin gura se poate evidentia cu ajutorul unei coli de hartie sau cu o oglinda pusa in fata gurii sau a nasului victimei. Miscarea hartiei sau aburirea oglinzii arata prezenta respiratiei.

Controlul circulatiei sangelui

Controlul circulatiei sangelui se face prin ascultarea inimii si prin cautarea pulsului. Ascultarea batailor inimii se va face punand urechea pe toracele accidentatului, in regiunea inimii. Pulsul se va simti la nivelul arterei radiale, adica la nivelul articulatiei pumnului, la nivelul degetului mare. Daca pulsul este slabit, el poate fi simtit mai usor la nivelul arterei carotide, pe partea laterala a gatului.

Semnele care denota o insuficienta respiratorie sunt:

Semnele care denota insuficienta circulatorie sunt:

ATENTIE: La scurt timp dupa oprirea respiratiei si a circulatiei sangelui apar tulburari ale sistemului nervos central. Accidentatul este inconstient si nu mai raspunde la intrebari, nu reactioneaza la durere (ciupitul pielii), nu are reflexul corneean (atingerea corneei nu determina clipirea) si reflexul pupilar lipseste (pupila nu se mai ingusteaza la cresterea intensitatii luminii).

Nu vor fi abandonati accidentatii cu semne aparente de deces, deoarece ei pot fi salvati prin aplicarea rapida a masurilor de respiratie artificiala si masaj cardiac extern. Pana la sosirea personalului medical, accidentatii grav nu vor fi miscati sau deplasati in mod inutil, ci numai atat cat este nevoie pentru instituirea masurilor de mentinere a functiilor vitale (respiratia si bataile inimii).

In functie de starea accidentatului, masurile de prim ajutor se vor institui intr-o anumita ordine.

Respiratia artificiala

Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor. Metoda cea mai eficace este "gura-la-gura". Avantajul acestei metode consta in faptul ca nu necesita echipament special si nici manevre obositoare.

  1. Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus
  2. Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu sange, secretii, noroi sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor.
  3. Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei.
  4. Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, astfel incat sa se asifure o extensie a cefei. Aceasta manevra asigura eliberarea cailor respiratorii superioare acoperite de limba, stiut fiind ca, la accidentatii care s-au pierdut cunostiinta, limba cade in fundul gatului.
  5. Dupa aceste manevre de pregatire, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe gura deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei. In tot acest timp, narile accidentatului trebuiesc astupate cu ajutorul celeilalte maini, pentru a impiedica refularea aerului.
  6. In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea abdomenului cu aerul insuflat.
  7. Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul accidentatului. In acest fel aerul introdus in plamanii victimei este eliberat datorita elasticitatii custii toracice.
  8. Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima incepe sa respire autonom.
  9. Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia "gura-la-nas".

In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.

Masajul cardiac extern

Urmareste reanimarea batailor cardiace in cazul in care inima a incetat sa mai bata. Metoda consta din aplicarea unor presiuni ritmice asupra inimii, prin intermediul custii toracice.

  1. Accidentatul este culcat pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decat restul corpului.
  2. Salvatorul isi aseaza palmele surapuse pe locul corespunzator inimii in cusca toracica, adica in stanga extremitatii de jos a sternului (osul pieptului).
  3. Palmele salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel incat toracele victimei sa fie turtit cu 3 - 4 cm, intr-un ritm de 60 apasari pe minut.
  4. Compresiunile si decompresiunile ritmice indeplinesc functia de pomparea sangelui in vasele sanguine.
  5. In mod obisnuit, in scurta vreme dupa aplicarea masajului, inima isi reia activitatea spontana. Reluarea activitatii se poate observa dupa reaparitia pulsului si colorarea pielii si mucoaselor. Accidentatul isi capata cunostiinta, iar reflexele reapar.

In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.

La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern se vor face cu doua degete si cu blandete.

Hemoragia

Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot deosebi mai multe tipuri de hemoragii:

Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica: ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de batai ale inimii, cresterea numarului de respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala sub limita normala. Bolnavul este nemultumit, palid, vorbeste sacadat, are transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.

Hemostaza

Operatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida si cu competenta este una din actiunile decisive care trebuie executate de catre cel ce acorda primul ajutor in cazul accidentelor rutiere.

Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact cu mediul exterior. Se produce in cazul hemoragiilor mici, capilare.

Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, este necesara comprimarea vasului din care curge sangele. In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana si mai sus, intre rana si inima. In hemoragiile venoase, comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la periferie catre inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.

Cand se intentioneza comprimarea pentru o perioada mai indelungata a vasului de sange se foloseste garoul.

Garoul

Este un tub sau banda elastica de cauciuc. La nevoie, el poate fi improvizat dintr-o camera de bicicleta, o fasa, o bucata de panza, o curea sau orice altceva care poate fi rasucit si strans pe brat sau pe picior. Garoul este aplicat pana la oprirea hemoragiei.

ATENTIE: Mentinerea aplicata a garoului nu poate depasi o ora. Ori de cate ori se aplica garoul trebuie notata ora si data aplicarii pentru evitarea unor accidente grave din cauza neoxigenarii teritoriilor de sub garou. Daca este necesar, se slabeste usor garoul, pe perioade scurte de timp.

Oprirea respiratiei este urmata la cateva minute, de oprirea inimii. De asemenea, stopul cardiac este urmat rapid de oprirea respiratiei. Viata accidentatului se hotaraste in aceste prime momente, deoarece stopul cardio-respirator neredresat determina, in 5- 10 minute de la instalare, leziuni grave ale organelor vitale, incompatibile cu viata.

Pansamentul ranilor

De modul in care am facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii. Pentru tratarea locala a unei rani se vor intreprinde urmatoarele actiuni:

Fractura

Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Frecvent se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cand osul este bolnav, sau la batrani, la care oasele sunt rarefiate.

Semnele unei fracturi sunt:

Semnele de siguranta ale unei fracturi sunt:

ATENTIE: Se recomanda a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta a unei fracturi deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca ranirea unor artere sau a unor nervi din vecinatate.

Imobilizarea unei fracturi se face astfel:

Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa sau carpa.

Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesupt ambele articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le. Pentru victima accidentului de circulatie suspecta de o leziune a coloanei vertebrale masurile sunt urmatoarele:

Trebuie facut un triaj al cazurilor, in cazul in care trebuie acordat primul ajutor, in acelasi timp, unui numar mai mare de accidentati, in functie de starea fiecaruia, astfel:

Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant. In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul victimelor accidentului rutier.

Transportul

Ridicarea, deplasarea, urcarea in "Ambulanta" si transportul accidentatilor au o importanta deosebita. Multe complicatii pot apare tocmai din cauza unor greseli comise cu ocazia ridicarii si transportului, mai ales in cazul politraumatizatilor si marilor traumatizati. In timpul mobilizarii, victima accidentului rutier trebuie manevrata cu atentie si blandete. Geamatul victimei trebuie sa opreasca manevrele si gesturile care le determina. Accidentatii care s-au pierdut cunostiinta nu mai reactioneaza la durere, ceea ce ne obliga la mai multa atentie in vederea evitarii gesturilor traumatizante, care contribuie la agravarea tulburarilor functionale existente. In aceste cazuri, agravarea se poate constata prin modificarea pulsului si ritmului respirator, precum si prin accentuarea palorii.

Este bine ca ridicarea accidentatului si asezarea sa pe targa sa se faca cu concursul mai multor persoane care se vor aseza la capul si la picioarele celui ce trebuie ridicat. Una dintre ele va introduce bratele sub umerii victimei, alta sub bazin si cealalta sub picioare. La o anumita comanda, toti vor ridica accidentatul cu 30-40 cm, atat cat este necesar pentru a introduce targa dedesupt. Tot prin miscari sincronizate, ranitul va fi pus pe targa. Axul corpului, format din cap-gat-torace-bazin, va fi mentinut in bloc unitar, tot timpul in acelasi plan.

Transportul victimei se face la comanda, capul accidentatului fiind tinut pe directia mersului. Purtatorii din spate vor supraveghea fata accidentatului si miscarile repiratorii ale acestuia. Targa se va mentine numai in pozitie orizontala si se va mentine un pas sincronizat pentru evitarea balansului si zdruncinarea ranitului.

Daca victima a pierdut mult sange, va fi asezata cu capul mai jos decat restul corpului. Daca accidentatul prezinta o rana toracica, capul si toracele vor fi asezate mai sus. Accidentatii care s-au pierdut cunostinta vor fi asezati cu capul intors intr-o parte pentru a se evita sufocarea prin varsaturi. La fel si cei care sangereaza pe nas sau pe gura. Sub ceafa accidentatului se va introduce un sul facut eventual din haine.

Daca banuim existenta unei fracturi de coloana, cunoscand pericolul sectionarii maduvii spinarii acidentatului, acesta trebuie ridicat si transportat dupa regulile urmatoare:

Urmand indicatiile de mai sus veti asigura un prim ajutor in caz de accident rutier mai eficient, pana la sosirea cadrelor medicale de specialitate.